Pentru că au parvenit mai multe invitaţii pentru instructorii şi discipolii clubului nostru să participe la competiţii K-1, m-am văzut nevoit să scriu acest articol în are îmi voi prezenta poziţia vizavi de acest subiect.

Ce este K-1

K-1 este o luptă fondată în Tokyo, Japonia, de către Kazuyoshi Ishii, un fost practicant de Kyokushin Karate şi combină tehnici din diferite arte marţiale. K-1 are reguli similare cu cele din Kickboxing, dar  simplificate cu scopul promovării meciurilor spectaculoase în care luptătorii sunt încurajaţi să învingă prin knockout.

De ce nu încurajez participarea discipolilor noştri la K-1

Lucrul care mă deranjează cel mai mult este violenţa şi brutalitatea manifestată de concurenţi în timpul acestei competiţii. Tocmai din acest motiv am mari rezervă să spun că K-1 este artă. Scopul artelor marţiale este edificarea unui caracter frumos şi non-violent, iar la competiţiile de K-1 se observă opusul acestora.

Ca şi instructor de Taekwon-Do am căutat şi caut totdeauna să protejez sănătatea fizică, emoţională şi spirituală a discipolilor mei şi aşa am învăţat şi învăţ pe toţi cei are au devenit instructori şi activează azi în cadrul clubului.  La competiţiile de K-1 concurenţii sunt încurajaţi şi urmăresc să realizeze biruinţa prin knockout şi aceasta afectează sănătatea celui expus atât pe moment cât şi în termen lung.

În timpul competiţiilor Taekwon-Do este interzisă orice manifestare a violenţei şi este penalizată prin discalificare şi foarte rare sunt cazurile când lupta se încheie cu knockout. Iar dacă arbitrii consideră că atacantul a urmărit să provoace knockout, îl vor discalifica pentru aceasta. În felul acesta toţi participanţii învaţă stăpânire de sine şi grijă pentru aproapele lor.

Ce spun alţi maeştri?

Vizavi de acest subiect Maestrul Christopher Gantner (7 Dan) di SUA spune că în tinereţe a fost şi el invitat să participe la competiţii de full contact Kickboxing în cadrul Asociaţiei de Kikchboxing Profesional (PKA).

Maestrul spune că la început i-a plăcut provocarea, dar apoi şi-a dat seama că se simte rău după meciuri pentru că nu-i plăcea violenţa şi nici să provoace durere, chiar şi atunci când alţii îi provocau lui durere şi traume. În Taekwon-Do biruinţa poate şi trebuie să fie realizată fără a trauma sau a afecta sănătatea adversarului şi fără a-l demoraliza. Frumuseţea artei marţiale este să abordezi o activitate violentă prin excluderea violenţei şi răutăţii. În Taekwon-Do luptătorii sunt învăţaţi şi încurajaţi să învingă violenţa şi să fie oameni ai păcii. Iată de ce în Taekwon-Do sunt atât de importante hyong, tul, lupta condiţionată la 3,2,1 pas şi semi-liberă, tocmai pentru a o menţine ca şi artă civilizată şi nu să fie doar o formă de bătaie.