ATENȚIE: Se recomandă a nu se insista prea mult la cercetarea semnelor de siguranță a unei fracturi, deoarece la mobilizarea capetelor osoase se poate provoca rănirea unor artere sau a unor nervi din vecinătate.
Imobilizarea unei fracturi se face astfel:

» Clavicula: se utilizează doi colaci de pînză răsuciți și legați la spate;

» Braț: 1- 2 atele aplicate pe braț și apoi legarea brațului de torace;

» Antebraț: 1 – 2 atele aplicate pe antebrațul respectiv și suspendarea antebrațului cu ajutorul unei fîșii legate de gît;

» Picior: de obicei imobilizarea cuprinde în întregime membrul respectiv. Pentru aceasta, în cazul în care avem 2 atele, acestea se așează față în față, pe părtile laterale ale piciorului. În cazul în care avem o atelă, o așezăm pe partea laterală a piciorului și folosim ca a doua atelă celălalt picior, legând strîns picioarele victimei accidentului rutier.
Pentru fixarea oricărui tip de atelă, trebuie avut grijă ca aceasta să nu apese pe răni sau să producă răni accidentatului. Pentru aceasta orice obiect folosit drept atelă va fi înfășurat în fașă sau cârpă.
Ca regulă generală, orice atelă trebuie să depășească deasupra și dedesubt ambele articulații ale osului fracturat, imobilizîndu-le.

» În cazul unei leziuni a coloanei vertebrale, măsurile sunt următoarele:
– Se urmărește menținerea permanentă a coloanei vertebrale în linie dreaptă, capul fiind ținut ceva mai jos decît picioarele, atît în timpul ridicării cît și al transportului;
– Capul și gîtul accidentatului se mențin într-o poziție care să asigure permeabilitatea căilor respiratorii superioare;
– Imobilizarea unui accidentat cu leziuni ale coloanei vertebrale se face pe un plan tare (scândură lată, ușă, etc.) pe care bolnavul este asezat cu fața în sus, între perne sau haine, pentru a evita deplasările laterale.